Autoportret Cristi

Eu sunt Cristian-Adorian Ignuța şi sunt vocea de bas a trupei Ad Libitum Voices!

M-am născut în Arad, într-o zi caldă de iulie. Mai precis, 25 iulie 1990.

Cu zâmbetul pe buze îmi amintesc de chitara tatălui meu, care, ca dimensiuni, era mult mai mare decât mine. Dar, cum stătea ea în colțul camerei, mă atrăgea ca un magnet! Nu reuşeam să o țin cum se ține o chitară, dar împreună cu tata am gasit soluția: o puneam pe pat, lânga mine, iar eu deveneam din ce în ce mai fascinat de sunetul coardelor ei. Asta se întâmpla pe vremea când aveam 4 sau 5 ani.
Ca orice copil din generația ’90, la vârsta de 7 ani am mers la şcoala din cartierul în care locuiam. Aici legatura mea cu muzica se evidenția la serbările de clasă unde bineînteles chitara îmi era alături.

În primii ani de școală am început să studiez şi pianul.

În 2001 intram în clasa a 5-a, iar tata m-a luat la o discuție ce o pot încadra la categoria “discuții tată-fiu”. M-a întrebat ce vreau sa fac cu viața mea, ce mi-aş dori sa studiez. La acea vreme majoritatea colegilor mei alegeau mate-info, deoarece totul se îndrepta cu paşi repezi spre era tehnologiei. Cumva îmi surâdea această idee. Dar problema mea din această ecuație era matematica, materie cu care nu am fost “bun prieten” niciodată. Iar gândul că va trebui sa lucrez o viață întreagă cu matematica mă îngrozea. Ca orice părinte care se gândeşte la viitorul copilului lui, tata mi-a expus această variantă, mi-a expicat ce ar putea să îmi ofere acest domeniu, dar nu mi-a impus nimic, fapt pentru care răspunsul meu a venit instant şi ferm: ”Muzica! Îmi place muzica şi asta vreau sa studiez!”

Am dat admitere la Liceul de Arta “Sabin Drăgoi” din Arad, unde, în clasa a 5-a şi clasa a 6-a, am studiat viola. Din cauza unor probleme cu o articulație a trebuit să renunț la acest instrument. Sincer, nu mi-a parut rău!

În clasa a 7-a si a 8-a am studiat fagotul, un instrument de suflat din lemn.

Odată clasa a opta terminată, am dat iar admitere, la acelaşi liceu unde am început studiile de canto. În această perioadă deja visam la ceea ce va urma: Cluj-Napoca!

După ce am terminat cu examenul de Bacalaureat, unde am luat o notă cu care mi-am făcut familia mândră de mine, a mai urmat o admitere: cea de la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” Cluj-Napoca.

Din momentul în care m-am văzut admis, pot spune ca viața a început!

În noiembrie 2012 s-a născut Ad Libitum Voices. Am avut prima apariție publică la Casa de cultură a studenților, unde imi amintesc (cu drag, acum) emoțiile pe care le aveam. Pur şi simplu nu puteam să mă opresc din tremurat!

După reuşita acelei seri, au apărut cereri, oamenii ne invitau să cântăm la evenimentele lor, ne îndrăgeau, apreciau ceea ce făceam. Aşa ne-am hotărât că acest proiect merită toata atenția si energia noastră.

Ne-am apucat de treabă, am cunoscut oameni noi, oameni care au ajuns până la urma să fie membri .

Unul din evenimentele care ne-a marcat existența în industria muzicală în România, a fost participarea la emisiunea X Factor, în anul 2017, când am ajuns în marea finală. O performanță ce nu a mai fost atinsă niciodată în acest show, un grup în finala. Waw!

După X Factor, Ad Libitum Voices a început să aibă concerte proprii. Un vis împlinit, vis ce datează înca din 2012, de la startul acestui proiect.

Pentru mine personal “Ad Libitum Voices” înseamnă fericire, împlinire, bine, rău, suişuri, coborâşuri, prietenie, familie! Vă puteți da seama, pentru mine “Ad Libitum Voices” înseamnă tot!

Vă invit cu mult drag pe fiecare în parte să faceți parte din “Familia Ad Libitum Voices”

Vă țuc şi vă cuprind!